Tratamentul retentiei
1. Tratamentul retentiei cronice este in functie de cauze:
A. Afectarea caii de evacuare
– afectiuni ale prostatei: adenom prostatic – “relaxarea” colului vezical cu medicamente alfa-blocante este cea mai folosita si apreciata terapie. Aceste medicamente imbunatatesc jetul urinar si golirea vezicii.
– afectiuni ale uretrei: strictura uretrala nu are decit solutie operatorie. Fiind o “cicatrice” stransa nu raspunde la nici un medicament.
– afectiuni ale sfincterelor: spasm al sficterului striat, nerelaxarea sfincterului, col vezical hipertonic – frecvente in boli neurologice ale maduvei spinarii (traumatisme, mielite, SM) – in mare majoritate a cazurilor tulburarile urinare din bolile neurologice necesita probe urodinamice pentru aprecierea functiilor vezicii si ale sfincterelor urinare, inainte de a lua o decizie terapeutica. Sunt in general tratate si ameliorate prin medicamente, terapii de reeducare a urinarii (biofeedback) sau injectare de toxina Botulinica.
– prolapsul genital avansat la femeie, cu exteriorizarea organelor genitale si rotatia/angulatia uretrei – intotdeauna necesita operatie, dora pesoanele cu contraindicatie de a fi operate pot recurge la pesare de repozitionare a prolapsului.
B. Afectarea capacitatii de contractie a vezicii urinare
Refacerea contractilitatii veizicii este in majoritatea cazurilor incompleta. Aceasta inseamna ca odata ce este constatata o contractilitate afectata cu golirea incompleta a vezicii urinare, chiar si cu tratament, multi pacienti nu vor putea ajunge la o golire completa si satisfacatoare a vezicii.
In cele mai multe cazuri pacientii sunt invatati sa goleasca vezica cu ajutorul unor catetere de unica folosinta, pe care le introduc pe uretra pentru circa un minut de 2-3 ori pe zi. In general o imbunatatire a golirii veicale duce la o rarire a acestor sondari.
2. Tratamentul retentiei complete de urina
La un pacient cu retentie completa refacerea vezicii necesita o perioada de purtare a unei sonde uretrale permanente.
Refacerea contractilitatii vezicii poate fi masurata prin probe urodinamice. Acestea pot determina daca se poate renunta la sonda.
In cazul retentiei determinate de un adenom de prostata probele urodinamice pot determina daca vezica urinara este compromisa ireversibil si operarea prostatei nu va duce la reluarea urinarii. Atunci cind retentia a afectat capacitatea fibrei musculare de a se contracta, o operatie de prostata va inlatura obstacolul care produce obstructia si care a fost cauza retentiei, dar urinarea nu se va relua deoarece vezica ramine flasca.
