Cauze de retentie

Cauzele retentiei pot fi afectarea caii de evacuare, respectiv a uretrei, sau afectarea pompei care impinge urina afara, adica vezica urinara.

A. Afectarea caii de evacuare

– afectiuni ale prostatei: adenom prostatic, tumora prostatica

– afectiuni ale uretrei: strictura uretrala este cea mai frecventa, dar pot exista si tumori uretrale, calculi. Fimoza strinsa poate si ea determina stenoza meatului uretral si retentie de urina.

– afectiuni ale sfincterelor: spasm al sficterului striat, nerelaxarea sfincterului, col vezical hipertonic – frecvente in boli neurologice ale maduvei spinarii (traumatisme, mielite, SM).

– prolapsul genital avansat la femeie, cu exteriorizarea organelor genitale si rotatia/angulatia uretrei

B. Afectarea capacitatii de contractie a vezicii urinare

– transformarea fibrei musculare a vezicii in tesut fibros – apare frecvent in retentia cronica de urina. Vezica care nu se goleste complet, este “apasata” de urina care stagneaza si fibrele musculare nu mai pot fi hranite/vascularizate corespunzator, transfomidu-se in fibre de colagen.

– diminuarea controlului nervos asupra muschiului vezicii urinare: apare in neuropatii, cele mai frecvente neuropatii fiind urmarea diabetului, traumatismelor vertebrale, herniei de disc, consumului de alcool sau alte substante toxice, dar si a bolii Parkinson, accidentului vascular cerebral, SM.